AYUS GRUP - ROMÂNIA
centru de perfectionare si pregatire de specialitate în Ayurveda
cursuri si seminarii de specialitate pentru aprofundarea cunoasterii diferitelor ramuri ale sistemului Ayurveda
© Powered by Anima Soft & Ayus Grup - Romania 2012-2013 informatii si recenzii
Tradiţia milenară a sistemului Ayurveda
Tradiţia milenară a Indiei a fost păstrată prin intermediul câtorva lucrări fundamentale. Dintre acestea, cele mai importante sunt considerate cele patru texte străvechi ale înţelepciunii hinduse numite în limba sanscrită vede şi anume Rigveda, Samaveda, Yajurveda şi Atharvaveda. Deşi în toate cele patru Vede, lucrări sacre ale spiritualităţii Indiei, există descrieri ale trupului uman, precum şi unele referiri la remedii sau tratamente naturale, Ayurveda este considerată uneori ca fiind o parte din Atharva-veda.
Consemnările scrise referitoare la Ayurveda sunt relativ tardive şi datează mai ales din perioadele succesive de criză pe care dezvoltarea explozivă a buddhismului le-a produs în cadrul societăţii hinduse. Aceasta demonstrează că se poate stabili momentul consemnării în scris, dar nu şi acela al conceperii lucrărilor. Tocmai de aceea cercetătorii contemporani apreciază că vedele şi implicit Ayurveda ar fi fost deja structurate cu 2000-4000 ani înainte de Christos. Hinduşii ortodocşi le atribuie o origine divină, supranaturală şi o autoritate supremă de esenţă divină. Despre textele de bază ale gândirii indiene tradiţia iniţiatică afirmă că ele au o sursă unică, Supremul Absolut (Brahman) sau Dumnezeu. Prin intermediul unor autori, veritabile modele divine asemănătoare acelora ale lui Iisus Christos sau ale unor mari iniţiaţi, aceste texte au fost comunicate sub formă de revelaţii. Lucrările importante de Ayurveda au fost memorate, iar transmiterea acestora s-a făcut în cadrul relaţiei ghid spiritual - discipol, cu respectul total faţă de text, în chiar cele mai mici detalii ale sale.
Conform textelor antice, Brahma, aspectul lui Dumnezeu de Creator al Universului, i-a explicat sistemul ayurvedic lui Prajapati Daksha. De la Daksha au învăţat cei doi Ashvini, de la care a învăţat apoi Indra. De la Indra ştiinţa a parvenit după aceea oamenilor în două moduri. Pe de o parte se spune că atunci când pământul a fost lovit de tot felul de boli, înţelepţii dornici de a-i uşura pe oameni de chinurile trupului şi ale minţii l-au trimis pe unul dintre ei să înveţe de la Indra. Acesta la întoarcere l-a învăţat pe Atreya, care după aceea a avut şase elevi, fiecare dintre ei scriind ulterior câte un text despre Ayurveda. Dintre acestea, două au ajuns până la noi: Charaka samhita şi Bheda samhita, care se ocupă de medicina generală. Pe de altă parte, se spune că Dhanvantari, medicul zeilor, a fost trimis de Indra pe pământ pentru a împărtăşi oamenilor cunoştinţe despre medicină, în special despre chirurgie. Cel mai priceput elev al său, Sushruta, a scris apoi Sushruta samhita, care se ocupă mai ales de latura chirurgicală. A urmat Vagbhata care a scris un compendiu numit Asthanga sangraha şi Vagbhata fiul, care a scris tratatul Ashtanga hridaya sub formă de versuri. Principalele texte ayurvedice care au ajuns până la noi sunt Charaka samhita, Sushruta samhita şi Asthanga hridaya. Datarea lor este imprecisă, fiind cuprinsă între 700 î.e.n. - sec II e.n. sau mai mult, iar autorii lor (Charaka, Sushruta şi Vagbhata) au o existenţă mai mult sau mai puţin legendară, asemenea lui Hipocrate.
În jurul anilor 500 î.e.n în India existau două mari universităţi unde se preda şi Ayurveda. Medicii ayurvedici erau recunoscuţi şi erau apreciaţi la mare cinste la Roma şi în Orientul apropiat. În ceea ce priveşte medicina greacă, scrierile hipocratice sunt mult mai târzii, mai vagi şi neomogene ca stil de redactare, aparţinând probabil mai multor autori. În textele hipocratice apar multe noţiuni similare celor din Ayurveda, dar ele sunt prezentate cel mai adesea într-un mod nesistematizat. Cercetătorii textelor hipocratice au tras concluzia că umorile hipocratice au fost iniţial doar trei, cea de-a patra fiind adăugată ulterior din nevoia de a avea un corespondent pentru cel de-al patrulea anotimp şi de a intra în sfera cifrei 4, la modă în acele timpuri. De aici se poate presupune că medicina hipocratică are o clară influenţă din partea medicinii ayurvedice, iar în Ayurveda teoria celor trei umori este de bază. Afirmaţia romanilor, păstrată până astăzi: "Ex orient lux" ("Din orient vine lumina spirituală") sugerează că zona europeană a primit periodic impulsuri ale spiritualităţii autentice, atât înaintea lor, cât şi după aceea. Cercetările din istoria medicinei au stabilit că în perioada evului mediu, pe teritoriul Europei, diferitele prescripţii medicale, cuprinzând preparate din anumite plante de leac şi uleiuri se aseamănă mai mult cu preparatele ayurvedice decât cu acelea din medicina şi fitoterapia de astăzi.
Multe dintre operele care consemnau informaţia iniţială, originară, s-au pierdut. Numărul lucrărilor de Ayurveda descoperite în ultimul timp în Nepal şi în alte zone ale Indiei depăşeşte 1000. Cu toate acestea, învăţăturile ayurvedice sunt departe de a fi complete, în ce priveşte conţinutul lor. Ayurveda a influenţat medicina chineză şi a fost baza tradiţiilor vindecătoare în Tibet, Sri lanka (Ceylon), Burma şi în alte ţări orientale. În momentul de faţă există o Ayurveda hindusă, întâlnită pe teritoriul Indiei şi o Ayurveda buddhistă răspândită datorită integrării în acest sistem spiritual în Nepal, Malayezia, Thailanda, Indonezia, Tibet (medicina tibetană lamaistă, care este de fapt tot Ayurveda). Cele două tipuri ale ştiinţei ayurvedice sunt aproape identice, diferenţele fiind legate doar de unele aspecte doctrinare şi de anumite elemente de detaliu. În prezent Ayurveda, care este istoric legată şi de sistemele de medicină Unani şi Siddha reprezintă sisteme specifice de medicină, recunoscute, reglementate şi sprijinite în India, Bangladesh, Sri lanka, Birmania, Thailada. În limba sanscrită cuvântul "siddhi" desemnează o capacitate paranormală, iar "siddha" desemnează pe acela înzestrat cu o asemenea capacitate. Doctrina, principiile şi aplicaţiile medicinei Siddha sunt asemănătoare acelora ayurvedice, care sunt incluse în Ayurveda şi pun accentul pe dobândirea puterilor paranormale şi a longevităţii prin intermediul substanţelor naturale revigorante.
Prezentarea acestei ştiinţe milenare sub o formă sistematică în cadrul acestui curs de ayurveda permite o abordare care este în acelaşi timp simplă şi uşor accesibilă mentalităţii occidentale. Ayurveda este simplă pentru că utilizează principii generale sintetizate în urma unei îndelungate practici directe. Simplitatea ayurvedei se datorează faptului că această ştiinţă a ajuns la esenţe şi nu poate fi considerată din acest motiv ca fiind simplistă sau reducţionistă.